Cultura turismului la noi arată de fapt că avem o incultură a turismului. Așa că astăzi vom vorbi despre comportamentul tipic al românului la hotel.
Cazarea este momentul în care obosiți după drum, românii consideră că acum se pot da granzi. Așteptările legate de hotel întotdeauna sunt excesiv de mari. Trebuie să coste 1 euro, dar să fie de 7*. Pentru că ei sunt clienți plătitori, deci „ce bă, tu nu vrei profit? Eh? Prooofit!” (încearcă să spună „profit” cu accent englezesc un român care era nemulțumit de faptul că și-a ales o cameră mai ieftină cu vedere spre grădină, nu spre mare și că recepționerul nu i-a schimbat camera decât dacă plătea diferența de preț, pe care românul bineînțeles că nu vroia să o achite).
El fiind clientul, era automat stăpânul hotelului și amenința la ora 22:30 că se va caza la alt hotel. Deși el nu vorbea engleză și nu părea genul care să se descurce în pustiu în altă țară.
Seara românii nu dorm. Nu uitați, românii se cred stăpânii hotelului și se comportă ca atare. Se strâng grupuri mari afară, de regulă în zonă unui bar de lângă piscină și încep să bea și să vorbească tare, să râdă tare, să țipe de la unul la altul. Pentru că asta înseamnă pentru unii vacanță: să mergi să te îmbeți ca porcul noaptea și să hăhăi zgomotos.
Apoi să te superi dacă vine cineva de la personalul hotelului să îți spună să vorbești mai încet sau te răstești la un alt turist care deschide geamul și strigă în limba lui să „be quiet”. Mai ales dacă este all inclusive, bărbații români consideră că au acces la cantități infinite de alcool, deci trebuie să bea până cad lați, pentru că au plătit all inclusive, li se pare că au dat cam mult și vor să își scoată banii bând până fac comă alcoolică.
Micul dejun este momentul în care românii tac, mahmuri după noaptea trecută. Îi mai vezi că țipă unii la alții, unul de la masa cu mâncare țipă la altul aflat la 10-20 m depărtate dacă vrea pâine și „zi bă dă care, că ia uite ce-au ăștia aicea”. Momentul clasic vine atunci cu mâncarea. Este absolut emblematic! Românul este turistul care își pune din toate câte puțin, face un terci în farfurie și repetă asta în fiecare dimineață, apoi se plânge că „era aceeași mâncare zilnic”. I-ați întâlnit? Cel puțin la nivel de comentarii… mii!
Cultura turismului: comportamentul tipic al românului la hotel
Este vorba aici despre lipsa culturii de turism și mai ales despre lipsa etichetei la masă. Văzându-se în fața unui bufet suedez, românul nu știe cum să îl abordeze. De foame, pune tot în farfurie. Eventual se mai duce o dată și revine la masă tot cu același ghiveci de o bucată de piept de pui, una de ceafă de porc, una de carne de vită, o lingură de orez, una de piure, un cartof natur, trei legume la abur, o ciupercuță friptă, cinci cartofi pai prăjiți, doi cremwurști, o bucată de omletă, o lingură de iaurt, ceva musli peste iaurt, cinci chifle fiecare alt model și trei prăjiturele diferite. Totul pe aceeași farfurie.
Articol preluat de pe http://destinatii.eu
